OK
X
vagulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. vagulatio, fr. valutaion)
1.
(jur.)
somație,
în
dreptul
roman,
făcută
unui
martor
de
către
persoana
care
îl
citează
pentru
mărturie.
crepuscular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crépusculaire)
1.
referitor
la
crepuscul.
2.
slab
luminat,
abia
vizibil.
3.
(despre
un
curent
poetic
din
literatura
italiană
de
la
începutul
sec.
XX)
care
manifesta
predilecție
pentru
tonurile
mijlocii,
pentru
vagul
culorii,
pentru
o
banalitate
ostentativă
și
un
prozaism
voit
al
expresiei.
4.
(despre
animale)
care
este
activ
după
apusul
Soarelui.