OK
X
audia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. audire)
1.
a
asculta
pe
inculpat,
pe
martor
sau
oricare
altă
parte
într-un
proces.
2.
a
asculta
un
curs,
o
conferință.
3.
a
asculta
muzică
(înregistrată).
confruntație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. confrontation, lat. confrontatio)
1.
acțiunea
de
a
confrunta,
de
a
pune
față
în
față,
de
a
opune
lucruri,
fapte,
idei
etc.
și
rezultatul
ei;
confruntare.
2.
conversație
în
timpul
căreia
interlocutorii
se
confruntă.
3.
(drept
penal)
acțiunea
de
a
confrunta
un
acuzat
cu
victima
sau
cu
un
martor.
4.
(var.)
(înv.)
confruntațiune.
cornet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cornet)
1.
bucată
de
hârtie
răsucită
în
formă
de
pâlnie,
în
care
se
împachetează
bomboane,
semințe
etc.
2.
~
acustic
=
dispozitiv
în
formă
de
pâlnie
care
amplifică
vibrațiile
sonore,
folosit
de
persoane
ce
au
auzul
slab;
~
cu
piston
=
instrument
de
suflat
din
alamă,
asemănător
trompetei,
dar
cu
diapazon
mai
acut,
cu
pistoane
în
loc
de
ventile,
folosit
în
orchestre
de
muzică
ușoară
și
de
jaz.
3.
~
nazal
=
fiecare
dintre
cele
șase
lame
osoase
de
forma
unui
cornet
(1),
situate
câte
trei
în
fiecare
nară.
4.
(geol.)
martor
de
eroziune
aproape
conic,
deasupra
unei
suprafețe
de
eroziune
netede
sau
puțin
ondulate.
depozant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. déposant)
1.
martor
care
depune
mărturie
în
fața
judecătorului.
2.
depunător.
depoziție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déposition, lat. depositio)
1.
(jur.)
declarație
făcută
în
calitate
de
martor;
mărturie.
duel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. duel, lat. duellum)
1.
luptă
cu
armele
între
două
persoane,
dată
în
prezența
unor
martori
fixați
dinainte,
în
vederea
lămuririi
unui
diferend.
2.
~
de
artilerie
=
acțiune
în
care
artileriile
părților
beligerante
trag
simultan
una
asupra
celeilalte.
3.
(fig.)
luptă,
dispută
între
două
persoane,
grupuri,
publicații.