Dictionar

duel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. duel, lat. duellum)

1. luptă cu armele între două persoane, dată în prezența unor martori fixați dinainte, în vederea lămuririi unui diferend.
2. ~ de artilerie = acțiune în care artileriile părților beligerante trag simultan una asupra celeilalte.
3. (fig.) luptă, dispută între două persoane, grupuri, publicații.
 

mancipație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. mancipatio, fr. mancipation)

1. (ant.) mod de achiziționare a unei proprietăți (în prezența unor martori și potrivit unei ceremonii speciale).
 

testimonial, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (I. fr. testimonial, II. engl. testimonial, cf. lat. testimonialis)

1. I. (jur.) care se face prin martori; care se bazează pe mărturie.
2. (jur.) califică probele date de martori.
3. (în special) califică scrisorile care mărturisesc viața și moravurile cuiva.
4. scrisori ~e = scrisori care mărturisesc viața și moravurile cuiva.
5. (în special) scrisoare ~ă = scrisoare acordată de un superior ecleziastic unui candidat la hirotonisire, care mărturisește conduita sa, moravurile sale.
6. II. recomandare scrisă, omagiu dat în semn de apreciere pentru serviciul cuiva etc.
 

tête-à-tête

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. tête-à-tête „cap lângă cap”)

1. conversație privată între două persoane.
2. întâlnire a două persoane; conversație intimă.
3. (vorbind de două persoane care se regăsesc fără martori) față în față.
 

testimonia

Parte de vorbire:  vb. tr. (rar)  
Etimologie: (testimoniu)

1. a dovedi cu martori.
2. (var.) a testimona.