duel
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. duel, lat. duellum)
Etimologie: (fr. duel, lat. duellum)
1. luptă cu armele între două persoane, dată în prezența unor martori fixați dinainte, în vederea lămuririi unui diferend.
2. ~ de artilerie = acțiune în care artileriile părților beligerante trag simultan una asupra celeilalte.
3. (fig.) luptă, dispută între două persoane, grupuri, publicații.