Dictionar

interpreta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. interpréter, lat. interpretari)

1. a explica, a lămuri un text, o lege etc.
2. a juca un rol etc.
 

interpretabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interprétable)

1. care se poate interpreta; echivoc.
2. (anton.) ininterpretabil.
 

interpretare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (interpreta)

1. acțiunea de a interpreta; comentare, explicare.
2. comentare și explicare critică a unui text (vechi).
3. act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic.
4. operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor.
 

interpretare; comentare; explicare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT interpretatio
2. FR interprétation
3. EN interpretation
4. DE Erläuterung; Erklärung
5. RU истолковaние
6. HU értelmezés; kommentálás, magyarázás
 

interpretat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (vb. interpreta)

1. I. (despre un lucru, un fenomen etc.) căruia i s-a dat un anumit sens.
2. (despre un text) comentat și explicat.
3. (despre o operă muzicală, dramatică, literară etc.) al cărui conținut a fost redat prin mijloace adecvate.
4. (despre un rol într-o piesă, întru-un film etc.) jucat.
5. (despre o bucată muzicală) cântat.
6. II. acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretare.
 

interpretație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr interpretation; lat interpretatio, -onis)

1. acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretare.
2. acțiunea de a traduce și rezultatul ei; traducere.
3. (var.) (înv.) interpretațiune.
 

interpretativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interprétatif)

1. care interpretează; de interpretare.
 

actorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (actor + -ie)

1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.
 

actualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.
 

adultomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (adult + -morfism)

1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulților.
 

agogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aggogisch, /II/ germ. Agogik, it. agogica)

1. adj. referitor la agogică.
2. s. f. totalitatea modificărilor de tempo în procesul interpretării muzicale.
3. disciplină muzicologică care studiază nuanțarea mișcării.
 

amfibolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphibolique)

1. (filozofie) care este ambiguu, care poate fi interpretat în două moduri diferite.
2. (mineralogie) legat de amfiboli; care conține amfiboli.
 

anagogie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anagogie)

1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.