film

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. film)

1. peliculă subțire de celuloid, flexibilă și transparentă, acoperită cu un strat de material fotosensibil, în fotografie, radiografie etc.
2. bandă pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă.
3. arta cinematografică.
4. desfășurarea continuă a unei manifestații, vizite, curse etc.; succesiune de imagini.
5. strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid.

antifilm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + film)

1. film lucrat după alte reguli decât cele obișnuite.

bibliofilm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliofilm)

1. copie fotografică pe film cu bandă îngustă a unui text.

diafilm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. diafilm)

1. diapozitiv de film, cuprinzând o succesiune de imagini color sau alb-negru, încorporate într-o peliculă continuă.

ecofilm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (eco[logic]- + film)

1. film ecologic.

film-anchetă

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (film + anchetă)

1. film cu caracter de anchetă.

film-antologie

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (film + antologie)

1. film alcătuit din secvențe antologice.

acetofan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophane)

1. folie transparentă din material plastic, pentru conturarea și colorarea imaginilor filmului de animație.

actor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acteur, lat. actor)

1. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme.

actorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (actor + -ie)

1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.

amorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru pești).
7. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program.

anamorfoza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. anamorphoser)

1. a efectua o anamorfozare.
2. a realiza o deformare reversibilă a unei imagini folosind un sistem optic sau o transformare matematică.
3. a distorsiona imaginile unui film sau a unui program de televiziune folosind un sistem optic sau electronic, în vederea adaptării acestuia la un ecran de calculator sau de televiziune.

anamorfozare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anamorfoza)

1. procedeu de filmare în cinemascop prin comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obținută imagini corespunzătoare ecranului lat.