OK
X
acroplastic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
acroplastus
2.
FR
acroplaste;
à
croissance
apicale
3.
EN
acroplastous
4.
DE
acroplastisch;
gipfelwachsend
5.
RU
aкроплaстный
6.
HU
akroplasztikus,
csúcs
felé
fejlődő
acroplastic
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. acroplastus)
1.
(despre
limb)
cu
creștere
de
la
bază
către
vârf.
brefoplastic
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bréphoplastique)
1.
(med.)
care
se
formează
din
țesut
embrionar.
fibroplastic
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fibroplastique)
1.
care
generează
țesut
fibros.
plastic 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. plastic)
1.
amestec
de
cauciuc
nevulcanizat,
folosit
la
prepararea
anvelopelor.
2.
varietate
de
exploziv.
plastic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)
1.
adj.
(despre
materiale)
care
are
proprietatea
de
a-și
păstra
deformațiile
produse
de
forțele
exterioare
după
încetarea
acțiunii
acestora;
care
poate
fi
modelat,
fasonat.
2.
masă
~ă
(sau
material)
~
=
material
sintetic
de
natură
organică,
anorganică
sau
mixtă,
care
poate
fi
modelat
în
procesul
fabricării
unor
produse.
3.
referitor
la
pictură
sau
sculptură.
4.
arte
~e
=
arte
care
au
ca
scop
să
reproducă
formele
prin
modelarea
unor
materiale,
prin
culori
etc.
5.
(despre
idei,
imagini
etc.)
cu
multă
putere
de
evocare,
expresiv,
viu;
evocator.
6.
(biol.)
formativ,
capabil
de
a
se
schimba,
de
a
lua
o
formă.
7.
chirurgie
~ă
=
chirurgie
care
se
ocupă
cu
îndreptarea
unor
malformații
ale
corpului.
8.
s.
f.
tehnica
executării
obiectelor
de
artă
prin
fasonarea,
modelarea
unei
substanțe
plastice;
domeniul
artelor
plastice.
9.
parte
din
studiul
unei
opere
de
artă
care
se
ocupă
cu
raportul
armonios
al
volumelor
și
al
reliefului.
abstract, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1.
adj.
gândit
în
mod
separat
de
ansamblul
concret,
real.
2.
în
~
=
pe
bază
de
deducții
logice;
exprimat
(prea)
general,
teoretic;
(despre
un
proces
de
gândire)
greu
de
înțeles;
(mat.)
număr
~
=
număr
căruia
nu
i
se
alătură
obiectul
numărat;
artă
~ă
=
curent
apărut
în
artele
plastice
europene
la
începutul
sec.
XX,
care
se
caracterizează
prin
intelectualizarea,
reducția
abstractă
și
încifrarea
imaginii;
abstracționism.
3.
s.
n.
parte
de
vorbire
provenită
prin
derivare
cu
sufixe
sau
prin
conversiuni
de
la
o
altă
parte
de
vorbire,
având
un
sens
abstract.
4.
~
verbal
=
substantiv
care
provine
de
la
un
verb,
denumind
acțiunea
acestuia.
5.
categorie
filozofică
desemnând
cunoașterea
proprietăților
esențiale
și
generale.
acetilceluloză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétylcellulose)
1.
ester
acetic
al
celulozei,
masă
plastică,
incoloră,
mai
puțin
inflamabilă
decât
nitroceluloza.
acetofan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétophane)
1.
folie
transparentă
din
material
plastic,
pentru
conturarea
și
colorarea
imaginilor
filmului
de
animație.
acrilat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acrylate)
1.
material
plastic
obținut
prin
polimerizarea
acidului
acrilic.
adeziv, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)
1.
adj.
(despre
materiale)
care
stă
strâns
lipit.
2.
(biol.;
despre
organe)
care
fixează
organismul
de
ceva.
3.
(bot.)
care
se
lipește
și
se
unește
prin
concreștere
(celulă,
disc).
4.
s.m.
produs,
natural
sau
sintetic,
la
încleierea
lemnului,
a
metalelor,
materialelor
plastice
etc.
5.
substanță
care
se
adaugă
la
preparatele
agricole
antiparazite
pentru
o
mai
bună
fixare
a
acestora
pe
plante.
alegorie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)
1.
procedeu
artistic,
bazat
pe
metaforă,
constând
în
exprimarea
unei
idei
abstracte
prin
mijloace
concrete.
2.
operă
plastică
sau
literară
care
folosește
acest
procedeu.
3.
(muz.)
compoziție
care
dă
impresia
că
urmărește
desfășurarea
unei
povestiri
imaginare.