Dictionar

alegorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)

1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
2. operă plastică sau literară care folosește acest procedeu.
3. (muz.) compoziție care dă impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare.
 

dioramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diorama)

1. tablou de mari dimensiuni plasat de jur împrejurul unei încăperi circulare, din centrul căreia spectatorul privește imaginile, care, prin iluminări variate, dau impresia unui peisaj real.
2. reprezentare a unui peisaj într-un mediu natural, în muzeele de științe naturale.
 

fecalom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fécalome)

1. conglomerat de fecale uscate în intestine, care la palpare dă impresia de tumoare; scatom.
 

macropsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. macropsie)

1. (med.) afecțiune neurologică care afectează percepția vizuală, astfel încât obiectele par mai mari decât sunt; tulburare de vedere constând în impresia de mărire a obiectelor; macropie, megalopsie.
2. (antonim) micropsie.
 

multiviziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. multivision)

1. tehnică de proiecție a unor imagini elastice, asociate cu un fond sonor, într-un ritm care creează impresia de animație.
 

orfism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. orphisme)

1. curent religios din Grecia antică care preconiza dualismul suflet-corp și credința în metempsihoză.
2. mișcare artistică, parțial influențată de futurismul italian, care, prin folosirea culorilor pure, crea impresia de mișcare și luminozitate, anunțând astfel arta abstractă.