OK
X
belvedere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. belvédère, it. belvedere)
1.
pavilion,
terasă
pe
un
loc
ridicat
care
permite
o
largă
panoramă.
întrevedere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. întrevedea)
1.
întâlnire
între
persoane,
personalități
(politice)
pentru
discutarea
unor
chestiuni
de
interes
comun.
2.
vedere
vagă,
nedeslușită,
ca
printr-un
ecran;
întrezărire.
3.
vedere
în
perspectiva
timpului.
prevedere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (prevedea)
1.
faptul
de
a
prevedea.
2.
(pl.)
măsuri,
dispoziții
cuprinse
într-un
act
normativ,
într-un
tratat
etc.,
care
trebuie
respectate.
3.
~i
sociale
=
sistem
de
măsuri
privind
acordarea
de
asistență
socială
persoanelor
care
și-au
pierdut
capacitatea
de
muncă.
4.
prudență,
precauție.
revedere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (revedea)
1.
faptul
de
a
(se)
revedea.
2.
la
~
=
formulă
de
salut
la
despărțire.
tulburări de vedere
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
perturbatio
videndi
2.
FR
troubles
visuels
3.
EN
troubles
of
sight;
troubles
of
vision
4.
DE
Sehstörungen
5.
RU
нaрушение
зрения
6.
HU
látászavar
abține
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. s’abstenir, lat. abstinere)
1.
refl.
a
se
stăpâni,
a
se
opri
de
la
ceva;
a
se
lipsi
de
folosirea
unor
lucruri;
a
nu
se
pronunța,
a
nu-și
exprima
punctul
de
vedere.
acromatopsic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. achromatopsique)
1.
(suferind)
de
acromatopsie,
defect
de
vedere
care
constă
în
incapacitatea
de
a
distinge
culorile;
acromatop.
acromatopsie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. achromatopsie)
1.
tulburare
de
vedere,
incapacitatea
de
a
distinge
culorile;
acromazie
(2).
acumulativ, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accumulateur)
1.
aparat,
recipient
pentru
înmagazinarea
energiei
sub
diferite
forme
în
vederea
utilizării
ulterioare.
2.
dispozitiv
care
memorează
datele
în
vederea
prelucrării
într-o
mașină
de
calcul.
adverbial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adverbial, lat. adverbialis)
1.
(despre
cuvinte,
construcții
gramaticale)
cu
valoare
de
adverb.
2.
(gramatică)
locuțiune
~ă
=
grup
de
cuvinte,
fixat
prin
utilizare,
care
poate
fi
înlocuit
cu
un
adverb
într-o
propoziție
pentru
a
forma
o
nouă
propoziție
(corectă
din
punct
de
vedere
gramatical);
(abreviere)
loc.
adv.
aerofotogrammetrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérophotogrammétrie)
1.
ramură
a
fotogrammetriei
care
studiază
măsurarea
suprafețelor
terestre
în
vederea
întocmirii
hărților
topografice
prin
fotograme
aeriene.