OK
X
lipsi
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Lipsi, cf. Lipsia /Leipzig/)
1.
dans
modern
în
măsura
de
6/4,
apărut
la
Leipzig;
melodia
corespunzătoare.
lipsire
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (lipsi)
1.
faptul
de
a
(se)
lipsi;
privare
a
cuiva
de
ceva.
2.
pierderea,
absența
sau
lipsa
unui
bun
sau
avantaj
avut
de
cineva
(sau
pe
care
ar
trebui
sau
ar
putea
să-l
aibă).
3.
~
de
somn
=
acțiunea
de
a
provoca
lipsa
somnului,
de
a
preveni
somnul.
A-, AN-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)
1.
privativ,
negativ.
2.
fără,
lipsit
de.
abacterian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1.
care
nu
conține,
care
este
lipsit
de
bacterii.
2.
(antonim)
bacterian.
abiogen, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abiogène)
1.
(biol.)
(despre
medii)
care
este
lipsit
de
viață.
2.
(despre
procese)
care
are
loc,
se
petrece
fără
participarea
materiei
vii.
3.
(antonim)
biogen.
abiologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiologie)
1.
disciplină
care
studiază
elementele
anorganice,
adică
elementele
lipsite
de
viață.
abiotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abiotique)
1.
care
se
opune
vieții;
care
este
lipsit
de
viață.
2.
califică
un
mediu
în
care
organismele
vii
nu
pot
trăi,
incompatibil
cu
viața.
3.
care
ține
de
abioză;
propriu
abiozei.
4.
factor
~
=
unul
dintre
cei
doi
factori
care
guvernează
distribuția
populațiilor
bentice
în
ocean
și
care
depinde
în
esență
de
mediul
în
care
evoluează
animalele
și
plantele.
abioză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiose)
1.
stare
a
unui
corp
abiotic;
stare
lipsită
de
viață.
2.
conservare
a
produselor
alimentare
prin
distrugerea
microorganismelor.