esență
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. essence, lat. essentia)
Etimologie: (fr. essence, lat. essentia)
1. totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor realității, care constituie natura lor internă, ascunsă.
2. în ~ = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză.
3. lichid volatil extras din plante sau din anumite substanțe.
4. substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar.
5. specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure.
6. varietate de lemn.