Dictionar

chintesență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quintessence)

1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer și foc).
2. esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-o doctrină, într-o operă etc.
 

eterat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éthéré)

1. care are mirosul eterului.
2. (fig.) subtil, diafan.
 

eteric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. ätherische, it. eterico)

1. fluid și curat ca eterul, cu proprietățile eterului.
2. ulei ~ = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, extrasă din plante, folosită în industria parfumurilor, în farmacie etc.
3. (fig.) foarte curat.
4. subtil, inconsistent.
 

perinefroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. périnéphrose)

1. colectare de urină aseptică în jurul rinichiului, ca urmare a rupturii traumatizate a bazinetului, a unui caliciu, a ureterului la partea sa superioară.
 

pieloscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyéloscopie)

1. examen radioscopic al ureterului și al bazinetului.
 

ureterocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urétérocèle)

1. dilatație chistică a segmentului intravezicular al ureterului.