enantic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. oenanthique, œnanthique)
Etimologie: (fr. oenanthique, œnanthique)
1. referitor la vin; care aparține vinului; de vin.
2. (oenologie) referitor la aroma și buchetul vinurilor.
3. eter ~ = substanță uleioasă, volatilă, incoloră, cu miros pătrunzător de vin, căreia anumite vinuri își datorează buchetul.
4. (var.) oenantic.