Rezultate secundare (Intra):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décintrer)
1. a îndepărta cofrajele pentru construirea unui arc, a unei bolţi.
Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. intra-, intro, cf. lat. intra)
1. „înăuntru”, „spre interior”, „între”.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. intra-muros)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. intra-abdominal)
1. situat în cavitatea abdominală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intra-artériel)
1. (anat.) în, din interiorul unei artere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intra-articulaire)
1. în, din interiorul unei articulaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)
1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. access)
1. (inform.) a avea acces, a intra într-o reţea, într-un program.
2. a obţine o instrucţiune din memorie, pentru a o executa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. activer)
1. intr. a desfăşura o activitate intensă.
2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanţă, un fenomen) să devină (mai) activ.
3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admission, lat. admissio)
1. intrare a agentului motor în cilindrul unei maşini sau în maşina care îl utilizează.
2. porţiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérophagie)
1. înghiţire inconştientă de aer, deglutiție exagerată a aerului care pătrunde odată cu alimentul în esofag și stomac.
2. (med.) tulburare caracterizată prin intrarea aerului în esofag şi stomac; aerogastrie.