Dictionar

citadelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. citadelle, it. cittadella)

1. fortăreață medievală care domina un oraș.
2. oraș (întărit).
3. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraș, în scop de apărare.
4. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mișcări).
5. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereți etanși la gaze și radiații.
 

dală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dalle)

1. placă de formă geometrică regulată, din piatră, marmură, beton etc., folosită la pardoseli, pavaje sau la căptușirea zidurilor.
 

extra-muros

Parte de vorbire:  locuțiune adjectivală (și adverbială)  
Etimologie: (lat. extra muros „în afara zidurilor”)

1. în afara zidurilor unui oraș; în afara orașului, din exterior; extraurban.
2. (antonim) intra-muros.
 

foburg

Parte de vorbire:  s.n. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. faubourg)

1. cartier situat în trecut în afara zidurilor sau dincolo de porțile unui oraș; suburbie.
 

intra-muros

Parte de vorbire:  locuțiune adverbială  
Etimologie: (lat. intra-muros)

1. în interiorul zidurilor unui oraș; în interiorul orașului; intraurban.
2. (antonim) extra-muros.
 

molon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moellon)

1. bloc mic de piatră naturală, la construirea zidurilor.