OK
X
bastion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bastion)
1.
lucrare
de
fortificație
în
formă
de
turn
scund
și
puternic,
cu
două
flancuri
și
două
fețe.
2.
(fig.)
ceea
ce
constituie
un
sprijin
solid.
citadelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. citadelle, it. cittadella)
1.
fortăreață
medievală
care
domina
un
oraș.
2.
oraș
(întărit).
3.
cetate,
castel
construit
în
afara
zidurilor
unui
oraș,
în
scop
de
apărare.
4.
(fig.)
bastion,
focar,
centru
(al
unei
mișcări).
5.
compartiment
pe
navele
mari
de
luptă,
limitat
de
pereți
etanși
la
gaze
și
radiații.