Dictionar

castel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. castellum, it. castello)

1. construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali.
2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcție înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale și distribuirii ei.
3. fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn deasupra punții superioare a unei nave.
 

castelan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan)

1. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel.
 

bastilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bastille)

1. (în evul mediu) construcție dintr-un sistem de fortificații.
2. castel întărit.
3. (fig.) închisoare, cetățuie fortificată; simbol al puterii arbitrare.
 

castelan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan)

1. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel.
 

citadelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. citadelle, it. cittadella)

1. fortăreață medievală care domina un oraș.
2. oraș (întărit).
3. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraș, în scop de apărare.
4. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mișcări).
5. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereți etanși la gaze și radiații.
 

donjon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. donjon)

1. turn principal, gros, fortificat, al unui castel medieval.
 

parador

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sp. parador)

1. hotel în Spania, administrat de serviciul de turism național, instalat într-un castel vechi, palat sau mănăstire.
2. (înv.) hotel, pensiune spaniolă.
 

poternă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. poterne)

1. poartă secretă a fortificațiilor castelelor, care dădea spre șanțul împrejmuitor.
2. galerie, comunicație subterană.