OK
X
evulsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. évulsion, lat. evulsio)
1.
smulgere;
scoatere,
extracție
chirurgicală.
2.
(var.)
evulsiune.
evulsiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. évulsion, lat. evulsio)
1.
scoatere,
extracție
prin
smulgere.
2.
(var.)
evulsie.
adopțianist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adoptianiste)
1.
(Evul
Mediu)
referitor
la
adopțianism,
sectă
eretică
creștină
care
considera
că
Hristos
era
fiul
adoptiv
al
lui
Dumnezeu.
adopțieni
Parte de vorbire:
s.m. pl.
Etimologie: (fr. adoptiens)
1.
(Evul
Mediu)
membri,
adepți
ai
adopțianismului,
sectă
eretică
creștină
care
considera
că
Hristos
era
fiul
adoptiv
al
lui
Dumnezeu.
alchimie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alchimie, lat. alchemia)
1.
știință
ocultă
din
evul
mediu,
care
urmărea
prefacerea
metalelor
în
aur
și
argint
și
aflarea
unui
leac.
(„elixirul
vieții”)2.
subtilitate,
analiză
subtilă.
alchimist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. alchimiste)
1.
practicant
al
alchimiei
(practică
de
cercetare
în
vogă
în
Evul
Mediu
și
care
s-a
dezvoltat
în
cele
din
urmă
în
chimie)
care
își
petrecea
viața
căutând
un
elixir
al
nemuririi,
un
panaceu
universal
și/sau
o
piatră
filozofală
capabilă
să
transmute
metalele
comune
în
aur.
2.
(var.)
(înv.)
alhimist.
aquamanila
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aquamanile)
1.
vas
de
aramă
sau
de
bronz
folosit
în
evul
mediu
de
către
preot
pentru
spălarea
mâinilor
înainte
de
slujbă.
arbaletă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. arbalète)
1.
armă
din
evul
mediu
constând
dintr-un
arc
montat
pe
un
suport,
care
servea
la
aruncat
săgeți
sau
proiectile;
(înv.)
arbalestră,
(înv.)
arcubalistă.
2.
armă
folosită
la
vânătoarea
sub
apă.