OK
X
adopțieni
Parte de vorbire:
s.m. pl.
Etimologie: (fr. adoptiens)
1.
(Evul
Mediu)
membri,
adepți
ai
adopțianismului,
sectă
eretică
creștină
care
considera
că
Hristos
era
fiul
adoptiv
al
lui
Dumnezeu.
albigenzi
Parte de vorbire:
s.m. pl.
Etimologie: (după fr. albigeois)
1.
adepți
ai
unei
secte
rigoriste
și
antiecleziastice
din
Franța
în
sec.
XII-XIII,
reprimată
sângeros
de
papalitate.
cartezianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cartésianisme)
1.
concepția
filozofică
a
lui
Descartes
și
a
adepților
săi,
caracterizată
prin
raționalism,
mecanicism
și
dualism.
catari
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cathares)
1.
pl.
adepți
ai
unei
secte
maniheiste
din
evul
mediu
(în
sud-vestul
Franței),
care
respingea
sfintele
taine
ale
bisericii
și
nega
purgatoriul
și
posibilitatea
mântuirii.
confucianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. confucianisme)
1.
doctrină
filozofică
și
social-politică
a
lui
Confucius
și
a
adepților
săi,
devenită
apoi
doctrină
religioasă,
care
susținea
că
problema
conducerii
armonioase
a
societății
și
a
statului
este
condiționată
de
perfecționarea
propriei
personalități.
cruciadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. croisade, it. cruciata)
1.
nume
dat
expedițiilor
cu
caracter
militar
întreprinse
în
evul
mediu
de
țările
din
Europa
apuseană
în
Orientul
Apropiat,
care,
sub
pretextul
eliberării
locurilor
sfinte
de
sub
musulmani,
urmăreau
cucerirea
de
noi
teritorii;
(p.
ext.)
orice
expediție
militară
împotriva
unor
eretici
sau
a
adepților
altei
religii.
2.
(fig.)
campanie,
luptă.