aeronautic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéronautique)

1. adj. referitor la aeronautică.
2. s. f. tehnica construirii și conducerii aeronavelor, precum și a navigației aeriene.

auto

Parte de vorbire:  I. s.n., II. adj. invar.  
Etimologie: (fr., germ. auto)

1. I. vehicul cu motor; automobil.
2. II. (despre transporturi, tracțiune) făcut cu un autovehicul; de automobil.
3. salon ~ = eveniment anual în cadrul căruia producătorii își prezintă ultimele modele.
4. școală ~ = școală pentru învățarea conducerii automobilului și a normelor de circulație, precum și pregătirea candidaților pentru obținerea permisului de conducere; școală de șoferi.

confucianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confucianisme)

1. doctrină filozofică și social-politică a lui Confucius și a adepților săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susținea că problema conducerii armonioase a societății și a statului este condiționată de perfecționarea propriei personalități.

dirijat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dirija + -at)

1. arta conducerii unui ansamblu muzical în procesul interpretării: dirijorat.
2. disciplină care studiază tehnica acestei arte.

dirijorat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (dirijor + -at)

1. arta conducerii unui ansamblu muzical în procesul interpretării; dirijat.

management

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. management)

1. activitatea, arta de a conduce.
2. știința organizării și conducerii întreprinderilor, a valorificării eficiente a resurselor umane, financiare și materiale ale unei organizații.
3. activitatea directorului, de conducere a unei firme, a unei intreprinderi comerciale sau industriale etc.
4. (prin metonimie) mulțimea de persoane care elaborează politica și administrarea unei întreprinderi; ansamblul directorilor unei firme, unui grup industrial etc.
5. (prin analogie) organizare personală pe plan social, profesional și familial.