grup

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. groupe)

1. ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de noțiuni cu însușiri asemănătoare; ceată.
2. ~ social = colectivitate de indivizi între care există relații sociale determinate, se supun acelorași norme de comportament și urmăresc un țel comun; ~ de armate = mare unitate operativ-strategică din mai multe armate.
3. (mat.) mulțime în care se definește o lege de compunere care asociază la orice pereche de elemente ale sale un alt element.
4. ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau funcționale.
5. ~ sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă etc.

grup (taxon)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT grex
2. FR groupe; coupure
3. EN group
4. DE Gruppe
5. RU rруппa; тaксон
6. HU csoport (taxon)

grupa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. grouper)

1. a (se) aduna, a (se) reuni în grup.

grupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. groupe)

1. mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi.
2. (mil.) cea mai mică subunitate de instrucție și luptă.
3. unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii.
4. subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintă caractere comune.
5. (chim.) fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare.
6. ~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic.
7. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune.
8. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice.

grupaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. groupage)

1. așezare sistematică pe categorii; ansamblu, grup (de știri).

grupare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (grupa)

1. acțiunea de a (se) grupa.
2. grup de persoane unite prin idei, concepții, interese comune.
3. (mil.) întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă.
4. ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică.

grupat; gregar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT gregarius; congregatim; in turmis
2. FR grégaire; groupé; en troupes; en touffes
3. EN gregarious; in groups; in heaps
4. DE gesellig; in Gruppen; in Herden
5. RU собрaнный в rруппы; рaстущий с rруппaми; скученный
6. HU csoportos

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.

acelomate

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. acoelomates)

1. (biol.) grup de animale, care nu corespunde unui taxon în clasificarea filogenetică, fără celom.
2. (antonim) celomate.

actinide

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. actinides, germ. Aktiniden)

1. grupă de elemente radioactive cu proprietăți analoage actiniului.

actinomicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinomycètes)

1. pl. grup de microorganisme unicelulare cu caractere intermediare între bacterii și ciuperci.

acultura

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. acculturer)

1. a face aculturația unui individ, a unui grup; a adapta la o nouă cultură; a aculturaliza.

aculturație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., engl. acculturation)

1. complex de transformări care au loc într-un grup cultural (privind modul de a acționa, de a percepe, de a judeca, de a lucra, de a gândi, de a vorbi) ca urmare a contactului cu un grup (de obicei mai mare) aparținând unei alte culturi; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură; aculturalizare.