apodoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apodose, gr. apodosis)

1. propoziție principală regentă a unei subordonate condiționate, așezată după aceasta.

comutare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (comuta)

1. acțiunea de a comuta; comutație.
2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară.
3. (mat.) operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului.
4. fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant.
5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietățile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).

condiționare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (condiţiona)

1. acțiunea de a condiționa.
2. stabilire a unui raport de dependență.
3. (tehn.) operație prin care se modifică proprietățile fizico-mecanice ale unor materiale.
4. (psih.) schimbare a comportamentului pe baza formării unor reflexe condiționate.

deburaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. débourrage)

1. acțiunea de a debura și rezultatul ei; deburare.
2. deșeurile obținute în urma acestei operații.
3. fază de pregătire a cailor tineri pentru călărie, urmărind dezvoltarea fizică, precum și formarea caracterului și a reflexelor condiționate.

grupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. groupe)

1. mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi.
2. (mil.) cea mai mică subunitate de instrucție și luptă.
3. unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii.
4. subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintă caractere comune.
5. (chim.) fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare.
6. ~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic.
7. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune.
8. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice.

pluralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pluralisme)

1. concepție filozofică potrivit căreia universul ar fi format dintr-o pluralitate de esențe izolate, independente una de alta.
2. orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multitudine de factori echivalenți, de principii etc. ce fac posibile căi diferite de dezvoltare a societății.
3. principiu al democrației potrivit căruia funcționarea acesteia, garantarea drepturilor și libertăților sunt condiționate de existența mai multor forțe politico-sociale.