comutare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (comuta)

1. acțiunea de a comuta; comutație.
2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară.
3. (mat.) operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului.
4. fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant.
5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietățile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).

metalurgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. métallurgie)

1. știință care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la elaborarea aliajelor.
2. tehnica extragerii metalelor și a elaborării aliajelor, precum și a prelucrării lor în semifabricate.

recarbura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. recarburer)

1. a mări procentul de carbon al unui oțel în timpul elaborării, când acesta a pierdut carbon sub limita prescrisă.

critică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. critique, lat. criticus, gr. kritike)

1. analiză, apreciere a valorii faptelor, acțiunilor și creațiilor oamenilor.
2. apreciere (severă) a însușirilor, a comportamentului cuiva.
3. ~ă literară = studiu aplicat la opera literară, pe care o analizează, o comentează, valorificând-o în special sub unghi artistic.
4. ~ă de text = comentariu asupra unui manuscris în scopul stabilirii autorului, datei elaborării lui, formei originare etc.