aloplastică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Alloplastik)

1. (med.) procedură chirurgicală efectuată pentru a înlocui și repara defectele din organism cu ajutorul unor materiale sintetice; aloplastie.

anemogam, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (fr. anémogame)

1. (bot.) (plantă) a cărei polenizare este efectuată de vânt; anemofil.

artrocenteză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arthrocentèse)

1. (med.) puncție efectuată la nivelul unei articulații în scop terapeutic sau de diagnostic; puncție articulară.

cauzativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. causatif, lat. causativus)

1. care constituie, care este cauza; cauzal.
2. (gramatică) verb ~ = formă verbală care indică faptul că subiectul face ca acțiunea să fie efectuată (sau uneori lăsată să fie efectuată) de un alt agent decât el însuși; verb factitiv.

clitoridectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cliteridectomie)

1. (med.) ablațiune parțială sau totală a clitorisului, numită excizie atunci când este efectuată în scopuri rituale.

comutare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (comuta)

1. acțiunea de a comuta; comutație.
2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai ușoară.
3. (mat.) operație efectuată asupra unui șir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale șirului.
4. fenomenul elaborării unor reflexe condiționate diferite la unul și același stimul în funcție de schimbarea condițiilor mediului ambiant.
5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietățile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).