OK
X
substituire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (substitui)
1.
acțiunea
de
a
(se)
substitui;
înlocuire.
2.
(jur.)
~
de
persoane
=
infracțiune
constând
în
a(-și)
atribui
altei
persoane
o
identitate
falsă.
alcool
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alcool)
1.
s.
m.
compus
derivat
din
hidrocarburi
prin
substituirea
cu
un
carbon
saturat.
2.
s.
n.
lichid
obținut
prin
fermentarea
și
distilarea
vinului,
a
cerealelor
etc.;
alcool
etilic,
etanol;
spirt.
3.
orice
băutură
alcoolică.
alcoolat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alcoolate)
1.
substanță
organică
prin
substituirea
cu
un
metal
a
hidrogenului
din
hidroxilul
unui
alcool.
amină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amine)
1.
compus
organic
din
amoniac,
prin
substituirea
atomilor
de
hidrogen
cu
radicali
organici.
azol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. azole)
1.
denumire
generică
dată
unor
compuși
hete-rociclici
derivați
din
furan,
tiofen
sau
pirol
prin
substituirea,
în
lanț,
a
atomilor
de
azot
cu
atomi
de
carbon.
cloracetic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chloracétique)
1.
acid
~
=
acid
prin
substituirea
unui
atom
de
clor
cu
unul
de
hidrogen
din
acidul
acetic.
comutare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (comuta)
1.
acțiunea
de
a
comuta;
comutație.
2.
(jur.)
~a
pedepsei
=
înlocuire
a
unei
pedepse
mai
grele
printr-una
mai
ușoară.
3.
(mat.)
operație
efectuată
asupra
unui
șir
de
numere,
al
cărei
rezultat
nu
depinde
de
ordinea
în
care
se
operează
asupra
diferitelor
elemente
ale
șirului.
4.
fenomenul
elaborării
unor
reflexe
condiționate
diferite
la
unul
și
același
stimul
în
funcție
de
schimbarea
condițiilor
mediului
ambiant.
5.
substituire
a
unui
element
lingvistic
cu
altele,
pentru
a
verifica
proprietățile
lor
respective
(fonetice,
morfologice,
sintactice,
semantice).