aplicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aplica)

1. lipit, așezat pe...
2. artă ~ă = artă decorativă.
3. pus în practică.
4. (despre științe) cu aplicații practice.

aplicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. application, lat. applicatio)

1. punere în practică; aplicare.
2. punct de ~ = punct în care se exercită o forță asupra unui corp; școală de ~ = instituție școlară atașată pe lângă o instituție de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.
3. (mil.) formă de pregătire a comandamentelor și trupelor prin rezolvarea unor situații de luptă ipotetice.
4. (fig.) aptitudine, talent.

aplicativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. applicatif)

1. având aplicație practică; aplicabil.
2. cu caracter de aplicație; (informatică) referitor la o aplicație.
3. (bot.) alipit pe alt organ fără aderență.

aplicativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. applicativité)

1. caracter aplicativ, la o anumită situație sau o gamă de situații.

actuarial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actuariel)

1. efectuat de actuar (specialist în statistică și probabilități aplicate operațiunilor de asigurări și finanțare).
2. care are legătură cu actuarii și profesia lor.
3. se referă la metodele matematice utilizate de actuari.

acuzatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. accusatorial)

1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.
2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.

aerocartofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aero- + cartofilie)

1. marcofilie care se ocupă cu ștampilele aplicate pe trimiterile poștale pe calea aerului.

agrochimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrochimie)

1. știință care studiază interacțiunile dintre substanțele chimice, microorganisme și plantele superioare.
2. chimie aplicată la nevoile agriculturii pentru producerea de îngrășăminte, pesticide, erbicide etc.

agrominim

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agrominimum)

1. totalitatea lucrărilor agronomice minime pentru a fi aplicate în scopul creșterii producției agricole.

analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.