OK
X
afazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aphasie)
1.
pierdere,
totală
sau
parțială,
a
posibilității
de
exprimare
a
cuvintelor,
datorată
unei
leziuni
a
cortexului;
disfazie.
analiză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)
1.
metodă
științifică
de
cercetare
a
realității,
bazată
pe
descompunerea
proceselor,
a
obiectelor
studiate
în
părțile
lor
constitutive.
2.
examinare
amănunțită
a
unei
probleme,
opere
literare,
a
unui
text.
3.
în
ultimă
~
=
în
concluzie,
ca
încheiere.
4.
~
matematică
=
ramură
a
matematicii
care
studiază
funcțiile,
limitele,
derivatele
și
aplicațiile
lor.
5.
descompunere
a
unei
substanțe,
pentru
a-i
stabili
compoziția
chimică.
6.
~
corticală
=
funcție
a
cortexului
prin
care
se
desprind
însușirile
generale
și
cele
specifice
ale
obiectelor
și
fenomenelor.
cortical, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cortical)
1.
al
cortexului.
2.
substanță
~
ă
(și
s.
f.)
=
nume
dat
diverselor
substanțe,
înveliș
exterior
al
unor
organe.
corticostimulină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corticostimuline)
1.
hormon
secretat
de
hipofiză,
care
excită
secreția
cortexului
suprarenal.
corticosuprarenalom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. corticosurrénalom)
1.
tumoare
benignă
sau
malignă
a
cortexului
suprarenal,
la
femei.
corticotrop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corticotrope)
1.
hormon
al
lobului
anterior
al
hipofizei,
care
stimulează
funcția
cortexului
suprarenal.