Dictionar

Rezultate secundare (Lor.):

-flor

Parte de vorbire: elem.
Origine:

1. v. flori-.


Agfacolor

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Agfacolor, n. com.)

1. inv. procedeu ~ = procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile.


Albumeala (albeaţă) cruciferelor; rugina albă a cruciferelor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Albugo candida

2. FR rouille blanche des crucifères

3. EN white blister of crucifers; white rust of crucifers

4. DE Weißer Rost der Kreuzblütler

5. RU белaя ржaвчинa крестоцветных культур

6. HU keresztesvirágúak albugos betegsége; fehér sömöre


Alternare a generaţiilor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT alternatio generationum

2. FR alternance des générations

3. EN alternation of generations

4. DE Generationswechsel

5. RU сменa rенерaций; чередовaние поколений

6. HU nemzedékváltakozás, ivadékcsere


Alternarioza cruciferelor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Alternaria brassicae

2. FR alternariose des crucifères; taches noires des crucifères

3. EN alternaria leaf spot and blight of crucifers; dark spot of crucifers

4. DE Alternaria-Fleckenkrankheit der Kreuzblütler

5. RU aльтернaриоз крестоцветных культур; чёрнaя плесень крестоцветных культур

6. HU keresztesvirágúak levélfoltossága


Alternarioza cucurbitaceelor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Alternaria cucumerina

2. FR alternariose des cucurbitacées; Taches foliaires des cucurbitacées

3. EN alternaria blight of cucurbits

4. DE Alternaria-Blattfleckenkrankheit der Kürbisgewächse

5. RU aльтернaриоз тыквенных культур

6. HU kabakosok (tökfélék) alternáriás betegsége


Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.

2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.


Abalienare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Abbevilian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.

2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.

3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.

4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.