Dictionar

bananier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bananier)

1. adj. referitor la banane, care conține banane.
2. s. m. plantă tropicală arborescentă, cu tulpina subțire și înaltă, cu frunze late și alungite, în buchet în vârful tulpinii și cu fructe în ciorchine; banan.
3. s. n. cargou amenajat pentru transportul bananelor.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

banan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. banano)

1. s. m. bananier.
2. adj. inv., s. n. (de) culoare roz-galben, ca banana.
 

banană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banane, port. banana)

1. fructul bananierului.
2. fișă mică montată la capătul unei conducte electrice pentru stabilirea contactului.
 

musacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. musacées)

1. familie de plante monocotiledonate: bananierul.