OK
X
latent
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
latens
2.
FR
latent;
ralenti
3.
EN
latent;
hidden
4.
DE
latent;
verborgen;
ruhig;
heimlich
5.
RU
лaтентный;
скрытый
6.
HU
rejtett,
lappangó,
nyugvó
latent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. latent, lat. latens)
1.
care
există,
dar
nu
se
manifestă
în
exterior,
putând
izbucni
oricând.
2.
care
nu
se
manifestă,
care
rămâne
ascuns,
dar
care
rămâne
capabil
să
apară,
să
se
manifeste
la
un
moment
dat.
3.
(chimie,
sintag.)
căldură
~ă
=
cantitate
de
căldură
care
nu
produce
ridicarea
temperaturii
unui
corp,
ci
schimbarea
stării
sale
de
agregare.
4.
(rar)
conspirativ.
latență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. latence)
1.
starea
sau
caracterul
a
ceea
ce
este
latent;
faptul
de
a
fi
latent,
ascuns.
2.
decalajul
de
timp
dintre
un
stimul
și
o
reacție.
3.
fenomen,
sentiment
latent.
4.
întârziere
în
manifestarea
unui
lucru.
5.
(bot.)
starea
unei
plante
ale
cărei
funcții
vitale
par
să
fie
temporar
suspendate.
6.
(informatică)
timpul
necesar
unui
pachet
de
date
pentru
a
călători
de
la
sursă
la
destinație
printr-o
rețea.
7.
(med.,
biol.)
inactivitate
aparentă.
8.
(psihanaliză)
perioadă
de
~
=
perioadă
intermediară
între
prima
copilărie
și
adolescență,
în
care
se
poate
observa
o
pauză
în
evoluția
sexualității.
9.
(psihiatrie)
perioada
în
care
nu
se
manifestă
un
simptom
traumatic.
latență
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
latentia
2.
FR
latence;
période
de
latence;
période
d’incubation
3.
EN
latency;
latent
period
4.
DE
Latenz;
latenter
Zustand;
Latenzzeit
5.
RU
лaтентность;
лaтентный
период
6.
HU
lappangás,
lappangási
idő,
lappangási
állapot,
látens
jelleg
LATER(O)-, -later
Parte de vorbire:
afix
Etimologie: (fr. latér/o/-, -latère, cf. lat. latus, -eris „latură”)
1.
„lateral,
extern;
latură”.
lateral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. latéral, lat. lateralis)
1.
de
pe
o
latură,
de
pe
laturi,
lăturalnic.
2.
arie
~ă
(sau
periferică)
=
zonă
situată
la
periferia
teritoriului
în
care
se
vorbește
un
dialect
sau
o
limbă.
3.
(fig.)
secundar,
îndepărtat,
fără
legătură
directă
cu
ceva.
4.
gândire
~ă
=
proces
specific
gândirii
creatoare,
urmărind
obținerea
a
cât
mai
multor
variante
posibile
ale
fenomenului
cercetat.
5.
consoană
~ă
(și
s.
f.)
=
consoană
articulată
cu
vârful
limbii
pe
palatul
tare
sau
pe
alveolele
incisivilor
superiori,
lăsând
aerul
să
se
scurgă
de
o
parte
și
de
alta
a
limbii.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abreacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abréaction)
1.
(psihan.)
reapariție
bruscă
a
unor
tensiuni
emoționale,
regulate.
2.
reacție
de
eliberare
a
unor
tensiuni
emoționale
care
altfel
ar
întreține
conflictele
psihice
și
ar
genera
tulburări
durabile;
reacție
de
apărare.
3.
sin.
catharsis.
aciclic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acyclique)
1.
care
nu
are
caracter
ciclic;
care
nu
are
ciclu;
care
apare
la
intervale
neregulate;
aperiodic.
2.
(despre
flori)
cu
elemente
dispuse
în
spirală;
spiralat.
3.
(botanică)
care
nu
este
așezat
în
formă
de
verticil;
neverticilat.
4.
(despre
substanțe
organice)
care
nu
conține
nici
un
ciclu
de
atomi
în
molecula
sa.
5.
(antonim)
ciclic.
acomodație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. accommodation)
1.
acțiunea
sau
rezultatul
acțiunii
de
a
(se)
acomoda;
acomodare.
2.
schimbarea
prezentată
de
o
ființă
vie
pentru
a
se
adapta
în
afara
mediului
său
natural.
3.
(biologie)
adaptarea
unui
organism
la
schimbările
din
mediul
său
de
viață.
4.
(psihologie)
modelarea
psihică
inconștientă
care
permite
unui
individ
adaptarea
la
mediul
său.
5.
(oftalmologie)
modificarea
curburii
cristalinului,
care
permite
ochiului
să
vadă
clar
obiectele
aflate
la
diferite
distanțe
de
el;
modificări
oculare
adaptative
care
asigură
claritatea
imaginilor
pentru
diferite
distanțe
de
vizualizare.
6.
(învechit)
acțiunea
de
instalare
convenabilă
a
unei
persoane.
7.
(var.)
acomodațiune.
8.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
acont
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. acconto)
1.
parte
dintr-o
sumă
datorată
care
se
plătește
cu
anticipație.
acostament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. accotement)
1.
fâșie
laterală
de-a
lungul
unei
șosele.