simptom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. symptome)

1. tulburare organică, manifestare care indică prezența unei boli, la stabilirea diagnosticului.
2. (fig.) semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale.

simptom

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT symptoma; signum
2. FR symptôme; signe
3. EN symptom
4. DE Symptom
5. RU симптом
6. HU kórtünet

simptomatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. symtomatique)

1. care constituie simptomul unei boli.
2. (fig.) care indică existența unei anumite stări de lucruri; semnificativ.

simptomatologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. symptomatologique)

1. (med.) care ține de simptomatologie; privitor la simptomatologie; semiologic.

simptomatologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. symptomatologie)

1. totalitatea simptomelor unei boli.
2. parte a medicinii care studiază simptomele bolilor; semiologie.

simptomatologie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT symptomatologia
2. FR symptomatologie
3. EN symptomatology
4. DE Symptomatologie
5. RU симптомaтолоrия
6. HU szimptomatológia, tünettan

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

algonevroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algo- + nevroză)

1. simptomatologie nevrotică declanșată de o durere fizică.

anoblepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anoblepsie)

1. (med.) sindrom care se manifestă prin fixarea privirii în sus (posibil simptom al encefalitei), ca urmare a devierii spastice a globilor oculari.

anorexie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anorexie, gr. anorexia)

1. pierdere a poftei de mâncare; inapetență.
2. (med.) reducere semnificativă care poate merge până la pierderea totală a poftei de mâncare, cu absența senzației de foame, în general de origine psihosomatică și simptom de afecțiuni grave (tuberculoză, gastrită alcoolică, cancer etc.).
3. ~ mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare.
4. (antonim) bulimie.

antracoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthracoïde)

1. simptomatic pentru antrax; cu aspect de antrax.
2. care are culoarea cărbunelui; cărbuniu.

apoplectiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apoplectiforme)

1. (med.) care prezintă simptomele apoplexiei; analog cu apoplexia.