Dictionar

apoplectiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apoplectiforme)

1. (med.) care prezintă simptomele apoplexiei; analog cu apoplexia.
 

bacil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bacille, lat. bacillum)

1. (biologie) gen de bacterii de forma unui bastonaș mai mult sau mai puțin alungit, unele specii fiind patogene.
2. purtător de ~i = persoană care poartă germenii de contagiune a unei boli, dar fără a prezenta simptomele aparente ale acestei boli.
 

ciclotimic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cyclothymique)

1. I. care se referă la ciclotimie.
2. II. persoană având simptomele ciclotimiei.
 

diagnostica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. diagnostiquer)

1. a recunoaște, a determina o boală după simptomele ei; a pune un diagnostic.
2. (fig.) a identifica o problemă din observații, verificări sau teste.
 

epileptiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épileptiforme)

1. (med.) care se aseamănă cu epilepsia; care prezintă simptomele epilepsiei; epileptic.
 

paliativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. palliatif, lat. palliativus)

1. (medicament) care ameliorează o boală sau îi înlătură temporar simptomele.
2. (fig.) (soluție, măsură) care rezolvă provizoriu o situație sau efectele ei.