alter ego

Parte de vorbire:  s. m.  
Etimologie: (lat. alter ego, al doilea eu)

1. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui.
2. prieten nedespărțit.

anevrismatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anévrismatique)

1. care se aseamănă cu un anevrism.

biogrupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogroupe)

1. număr de plante și animale naturalizate și situate într-un cadru ce redă sau se aseamănă cu mediul lor natural.

cerebroid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cérébroïde)

1. care se aseamănă cu creierul.
2. ganglioni ~izi = ganglioni nervoși care, la unele nevertebrate (viermi, moluște, artropode), au aceeași funcție ca sistemul nervos central la animalele superioare.

derivat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deriva, după fr. dérivée)

1. s. m. substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine.
2. s. n. produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă.
3. cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt.
4. lucru care derivă din altul.
5. s. f. (mat.) limita (finită) a raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea argumentului, când acesta tinde către zero.

elefantin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élephantin)

1. care se aseamănă cu un elefant; propriu elefantului; de elefant.
2. carte ~ă = tăbliță de fildeș pe care sunt pictate sau gravate inscripții.