Dictionar

abator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattoir)

1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (fig.) masacru.
 

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
 

actinomicoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
 

asoma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assommer)

1. a ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică).
2. a inoportuna, a lovi.
 

atelaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attelage)

1. animalele de tracțiune înhămate la un vehicul și harnașamentul necesar.
2. harnașament pentru caii unui atelaj (1).
3. echipament de legătură dintre două vehicule.
4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract.
 

biped, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipède, lat. bipes, -edis)

1. adj., s. m. f. (animal) cu două picioare.
2. s. n. pereche de picioare la animalele patrupede.