Rezultate principale (Sunt):
şunt
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. shunt)
1. dispozitiv de derivare a curentului electric dintr-un circuit.
2. derivare patologică sau operatorie a curentului sangvin.
Rezultate secundare (Sunt):
şunta
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. shunter)
1. a deriva curentul electric dintr-un circuit.
Abstractism
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (abstract + -ism)
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.
Achinezie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinésie)
1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.
Acidocetoză
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-cétose)
1. boală în care sunt asociate acetonemia şi acidoza.
Activ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Acţionariat
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnariat)
1. sistem în care salariaţii unei întreprinderi sunt coproprietari ai unei părţi din acţiuni.
Aditiv, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.