Dictionar

afuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affouillement)

1. dislocare și spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundației unei construcții de pe fundul apelor curgătoare.
 

amper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampère)

1. unitate de măsură a intensității curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care străbate un conductor cu rezistență de un ohm.
 

ampermetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampèremètre)

1. instrument pentru măsurarea intensității curentului electric în amperi.
 

anaforeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaphorèse)

1. migrație a soluțiilor coloidale spre anod sub acțiunea curentului electric.
 

anemograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anémographe)

1. aparat care înregistrează grafic direcția și viteza vântului sau a curentului de aer pe o diagramă; anemometru înregistrator.
 

autoinducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-induction)

1. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție.