afuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affouillement)

1. dislocare și spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundației unei construcții de pe fundul apelor curgătoare.

cordon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordon)

1. cingătoare (de stofă, de piele etc.)2. conductor electric de liță, izolat și strâns într-un înveliș protector.
2. corp fibros.
3. structură anatomică cilindrică lungă.
4. ~ litoral = fâșie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenții marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip.
5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.
6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II șir de posturi militare de pază; șir de soldați care păstrează ordinea în anumite poziții.
7. ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formație militară care asigură această izolare.

evacuator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. évacuateur)

1. adj. care permite evacuarea.
2. s. n. deversor pentru evacuarea debitelor excedentare de apă, a aluviunilor etc.

garnisaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. garnissage)

1. lucrare din crengi, pe fundul ogașelor sau ravenelor, pentru reținerea aluviunilor ori a fixării albiei.
2. strat de mărăcini, de nuiele etc. cu care se căptușește fundul unui torent.

hidrometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrométrie)

1. ramură a hidrologiei care studiază metodele tehnice pentru determinarea debitului unui curs de apă sau al unei conducte, al aluviunilor etc.

jetelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jetée)

1. dig cu secțiune mai mică, la gura unui fluviu sau la intrarea într-un port maritim, pentru evitarea înnisipării sau scurgerea aluviunilor.