OK
X
alezaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alésage)
1.
suprafață
interioară,
cilindrică
sau
conică,
a
unei
piese
metalice.
2.
diametrul
interior
al
unui
cilindru
de
motor.
antecreuzet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. avant-creuset)
1.
cuvă
cilindrică
pentru
acumularea
de
fontă
lichidă,
la
partea
din
față
a
creuzetului
cubiloului.
anterofor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anthérophore)
1.
(bot.)
axă
cilindrică
sau
aplatizată
(la
efedre)
care
poartă
anterele.
baghetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baguette)
1.
bețișor;
nuielușă.
2.
vergea
subțire
folosită
de
dirijori;
(fig.)
modul
de
interpretare,
talentul
unui
dirijor.
3.
băț
de
lemn
sau
de
metal
servind
la
punerea
în
vibrație
a
unor
instrumente
de
percuție.
4.
partea
de
lemn
a
arcușului.
5.
dungă
colorată
care
împodobește
uneori
ciorapii
pe
partea
exterioară.
6.
piesă
cilindrică,
subțire,
a
unui
mecanism,
a
unei
mașini.
7.
mulură
mică
cu
secțiunea
semicirculară,
netedă
sau
decorată,
de
culoare
diferită
de
cea
a
mulurii
principale,
cu
care
se
decorează
un
element
arhitectonic.
8.
element
ornamental
așezat
lateral
pe
o
pagină
de
carte,
de
catalog
etc.
9.
pâine
lungă
și
subțire.
baston
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. bastone)
1.
obiect
în
formă
de
băț,
ca
sprijin
la
mers.
2.
~
de
mareșal
=
baston
purtat
de
mareșal
ca
semn
distinctiv
al
demnității.
3.
băț
de
mărimi
diferite
în
gimnastica
medicală
cu
scop
corectiv.
4.
bară
cilindrică
din
metal
sau
lemn,
cu
diferite
întrebuințări
la
bordul
unei
nave.
bazin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bassin)
1.
rezervor
mare
de
apă,
alimentat
de
la
o
sursă.
2.
suprafață
de
apă
în
incinta
unui
port
pentru
staționarea
navelor.
3.
regiune
de
unde
un
curs
de
apă
își
adună
afluenții.
4.
regiune
cu
zăcăminte
de
minereuri.
5.
vas
din
metal,
piatră
sau
ceramică,
conic
ori
în
formă
de
calotă
sferică.
6.
element
de
arhitectură
constând
dintr-o
cavitate
prismatică
sau
cilindrică,
destinată
să
conțină
apă.
7.
parte
inferioară
a
cavității
abdominale,
între
oasele
iliace;
pelvis.