canevas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canevas)

1. schiță a unui desen.
2. rețea de meridiane și paralele pe o hartă (topografică).

vasal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vassal)

1. s.m.f. (în orânduirea feudală, în apusul Europei) persoană, stat care, în schimbul unor beneficii sau feude, datorau suzeranului de care depindeau omagiu, fidelitate și unele obligații civile și militare; (p. ext.) om, grup dependent de un altul.
2. (adj.) supus, tributar.

vasalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. vassalité)

1. faptul de a fi vasal, condiția de vasal.
2. sistem feudal bazat pe raportul de dependență între vasal și suzeran.
3. stare de servilitate, de dependență limitată.
4. formă de dependență a unui stat față de alt stat (considerat suzeran).
5. (figurat) stare de sumisiune, supunere.

vasalitic, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. vassalitique)

1. care se referă la vasalitate; referitor la relațiile dintre suzeran și vasal; vasalic.

vască

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. vasca, fr. vasque)

1. recipient în formă de cupă, ca element decorativ în parcuri.

văscior

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (văsuț + -ior)

1. vas (mic), văsuleț.

acvariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. aquarium, it. acquario)

1. vas, bazin în care se țin animale și plante acvatice.
2. sală, clădire care îl adăpostește.
3. instituție științifică specializată în studiul animalelor acvatice.

adenolimfocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénolymphocèle)

1. dilatație a vaselor și a ganglionilor limfatici.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

adrenalină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénaline)

1. hormon secretat de glandele medulosuprarenale, cu proprietăți vasoconstrictoare; epinefrină.

adrenalon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénalone)

1. produs intermediar de oxidare a adrenalinei, cu acțiune vasoconstrictoare.

adrenocrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénochrome)

1. produs de oxidare a adrenalinei, cu acțiune hemostatică și tonifiantă asupra pereților vaselor sangvine.