Dictionar

Rezultate secundare (Le):

Actinomicetale

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinomycétales)

1. ordin de bacterii ramificate, amintind de ciuperci.


Affabile

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affabile)

1. (muz.) afabil, graţios.


Agile

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. agile)

1. (muz.) cu agilitate.


Agonale

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. agonalia)

1. întreceri atletice la vechii greci.

2. serbări romane în cinstea zeului Ianus.


Amabile

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. amabile)

1. (muz.) graţios, amabil.


Ambii, -ele

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ambo, -ae, it. ambe)

1. amândoi.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).

2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.

3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.

2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.


Abalienare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.