OK
X
actinomicetale
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actinomycétales)
1.
ordin
de
bacterii
ramificate,
amintind
de
ciuperci.
affabile
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. affabile)
1.
(muz.)
(ca
indicație
de
execuție)
afabil,
grațios.
agile
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. agile)
1.
(muz.)
cu
agilitate.
agonale
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. agonalia)
1.
întreceri
atletice
la
vechii
greci.
2.
serbări
romane
în
cinstea
zeului
Ianus.
amabile
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. amabile)
1.
(muzică)
marchează
o
execuție
grațioasă
și
plăcută.
ambii, -ele
Parte de vorbire:
numeral colectiv
Etimologie: (lat. ambo, -ae, it. ambe)
1.
fiecare
dintre
cei
doi;
și
unul
și
altul;
amândoi.
aalenian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. aalénien)
1.
I.
din
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
(sau
ultimul
al
jurasicului
inferior).
2.
care
aparține
aalenianului,
specific
aalenianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
3.
II.
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
sau
ultimul
etaj
al
jurasicului
inferior.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abaca
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1.
bananier
din
Filipine,
care
are
fructele
necomestibile
și
pețiolurile
frunzelor
lungi
din
care
se
obțin
fibre
textile.
2.
fibră
textilă
obținută
din
pețiolurile
frunzelor
acestui
bananier;
cânepă
de
Manilla.
abacteriemic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abactériémique)
1.
(med.)
care
nu
conține
bacterii,
pentru
sângele
unui
bolnav.
2.
(despre
boli)
care
nu
prezintă
microbi
în
sângele
circulant.
3.
(antonim)
bacteriemic.
abajur
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abat-jour)
1.
dispozitiv
pentru
a
rabata
lumina
unei
lămpi.
2.
acoperitoare
de
metal,
de
hârtie
etc.
care
se
pune
la
o
lampă
pentru
a
reflecta
lumina
într-o
anumită
direcție.
abalienare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1.
(med.)
pierdere
sau
diminuare
marcată
și
evidentă
a
facultăților
mintale;
alienație.