Dictionar

Rezultate principale (Lampă):

Lampă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lampe, germ. Lampe, rus. lampa)

1. aparat fix sau portativ care produce lumină.

2. ~ de radio = tub electronic; ~ fulger = blitz.

3. aparat portativ folosit ca sursă de căldură pentru anumite operaţii.


Rezultate secundare (Lampă):

Clampa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. clamper)

1. (med.) a obtura un vas, un canal, cu ajutorul penselor.


Declampa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr de1- + clampa)

1. (med.) a elibera un vas, un canal clampat, după operaţie.


Lampadar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lampadaire, it. lampadario)

1. suport vertical care susţine una sau mai multe lămpi.


Lampadofor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lampadophore, gr. lampadephoros)

1. (la vechii greci) purtător de torţă la ceremoniile religioase.

2. cel care continuă, extinde şi consolidează o concepţie, un mod de gândire, un stil etc.


Lampant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lampant)

1. petrol ~ = petrol limpede pentru ars în lămpi, produs prin distilarea fracţionată a ţiţeiului.


Lampas

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. lampas)

1. fâşie îngustă, panglică, şnur verde sau de altă culoare de-a lungul cusăturii unor uniforme; vipuşcă.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.


Aplică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. applique)

1. ornament în relief care se aplică pe veşminte, vase, mobilier etc.

2. lampă de iluminat, care se fixează pe perete.


Bliţ

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blitz)

1. lampă electronică pentru fotografiere.

2. şah de 5 minute.


Bombetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombette)

1. lampă cu glob sferic, pe nave pentru semnalizare.


Catodic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cathodique)

1. de la catod, referitor la catod.

2. lampă = lampă care emite electroni; raze ~ce = fascicul de electroni emişi de catod într-un tub de descărcare la presiune foarte joasă.


Clampaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. clampage)

1. (med.) plasarea penselor chirurgicale, pe un vas sau canal, pentru a opri sângerarea sau mișcarea materiilor intestinale; clampare.