Dictionar

lampă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lampe, germ. Lampe, rus. lampa)

1. aparat fix sau portativ care produce lumină.
2. ~ de radio = tub electronic; ~ fulger = blitz.
3. aparat portativ folosit ca sursă de căldură pentru anumite operații.
 

clampa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. clamper)

1. (med.) a obtura un vas, un canal, cu ajutorul penselor.
 

declampa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr de1- + clampa)

1. (med.) a elibera un vas, un canal clampat, după operație.
 

lampadar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lampadaire, it. lampadario)

1. suport vertical care susține una sau mai multe lămpi.
 

lampadofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lampadophore, gr. lampadephoros)

1. (la vechii greci) purtător de torță la ceremoniile religioase.
2. cel care continuă, extinde și consolidează o concepție, un mod de gândire, un stil etc.
 

lampant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lampant)

1. petrol ~ = petrol limpede pentru ars în lămpi, produs prin distilarea fracționată a țițeiului.
 

lampas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. lampas)

1. fâșie îngustă, panglică, șnur verde sau de altă culoare de-a lungul cusăturii unor uniforme; vipușcă.
 

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
 

aplică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. applique)

1. ornament în relief care se aplică pe veșminte, vase, mobilier etc.
2. lampă de iluminat, care se fixează pe perete.
 

bliț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blitz)

1. lampă electronică pentru fotografiere.
2. șah de 5 minute.
 

bombetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombette)

1. lampă cu glob sferic, pe nave pentru semnalizare.
 

catodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cathodique)

1. de la catod, referitor la catod.
2. lampă ~ă = lampă care emite electroni; raze ~ce = fascicul de electroni emiși de catod într-un tub de descărcare la presiune foarte joasă.
 

clampaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. clampage)

1. (med.) plasarea penselor chirurgicale, pe un vas sau canal, pentru a opri sângerarea sau mișcarea materiilor intestinale; clampare.