glob

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. globe, lat. globus)

1. corp sferic, corp în formă de sferă.
2. înveliș sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec.
3. corp ceresc în formă rotundă.
4. ~ terestru = Pământul; ~ geografic = obiect sferoidal care redă aspectul general al formei Pământului.
5. s. m. ~ ocular = parte a ochiului care se găsește în orbită.

abajur-glob

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din abajur + glob)

1. abajur în formă de glob.

global, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. global)

1. în întregime, total.

globalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. globalisme)

1. capacitatea de a proiecta la nivel global fără a descompune operațiunile complexe în elemente constitutive.
2. proces cognitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente.
3. metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente.
4. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale.
5. doctrină economică care pledează pentru deschiderea piețelor, înlăturarea barierelor vamale, libertatea comerțului și circulația oamenilor; mondialism.
6. (politică) proiect de stabilire a unui stat mondial care să guverneze toate popoarele; mondialism.

globalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. globaliste)

1. I. referitor la globalism.
2. II. adept, susținător al globalismului.

globalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. globalité)

1. calitate a ceea ce constituie un tot, un ansamblu; caracter global, totalitate.
2. caracterul a ceea ce este considerat în întregime; integralitate.

globaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. globaliser)

1. a face ceva global în anvergură; a deveni global, a mondializa.
2. a reuni într-un tot elemente disparate; a judeca o problemă în ansamblu.

accelerină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélérine)

1. pseudoglobulină termolabilă care intervine în coagularea sângelui.

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

acromatocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatocyte)

1. globulă roșie fără materia colorantă.

acteonela

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentații.

aduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adducte)

1. amestec cristalin în care o substanță este înglobată în altă substanță.