rizom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhizome, lat. rhizoma)

1. tulpină subterană a unor plante, lipsită de clorofilă.

rizomorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rhizomorphe)

1. adj. de forma unei rădăcini.
2. s. n. organ de înmulțire vegetativă, filamente miceliene dispuse în rețea, la unele ciuperci, care atacă scoarța sau rădăcina arborilor.

rizomorfă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rhizomorpha
2. FR rhizomorphe; filament mycélien; cordonnet mycélien; cordon rhizomorphe
3. EN rhizomorph; rhizomorphic strand; mycelium thread; syrrotium
4. DE Rhizomorphe; Myzelstrang
5. RU ризоморфa; мицелиaльный тяж; шнур
6. HU rizomorfa, micéliumfonat mely behatol a szubsztrátumba, a tápanyagok abszorbciójára és vezetésére szolgál

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).

adventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.

alizarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alizarine)

1. materie colorantă roșie, sub formă de glicozidă, din rizomii unor plante, sau obținută sintetic.

butomacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. butomacées)

1. familie de plante acvatice monocotiledonate perene, cu rizom și flori hermafrodite roz, dispuse în umbele.

colocazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. colocasia)

1. plantă tropicală din familia aracee, cu rizomul bogat în feculă, la noi, plantă ornamentală de interior.

curcuma

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. curcuma)

1. plantă din sud-estul Asiei, al cărei rizom conține o feculă ușor digerabilă.