adventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.

alizarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alizarine)

1. materie colorantă roșie, sub formă de glicozidă, din rizomii unor plante, sau obținută sintetic.

equisetum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. equisetum)

1. arbore fosil cu rizomi subterani, de pe care se dezvoltă tulpinile aeriene cu ramuri și frunze în verticil; coada-calului.

geofită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géophyte)

1. (plantă) cu organe subterane perene (bulbi, rizomi, tuberculi).

lepidofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Lepidophyten)

1. pteridofite arborescente fosile, de dimensiuni mari, cu tulpine subterane (rizomi) în formă de cruce și frunze mici, solzoase.

vegetativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. végétatif, it. vegetativo)

1. referitor la natura proceselor fiziologice petrecute în afara controlului voluntar și realizate printr-un sector special al sistemului nervos central.
2. sistem nervos ~ = sistem nervos care inervează organele interne.
3. referitor la structuri, organe sau funcții care nu sunt implicate în procesul reproducerii.
4. înmulțire ~ă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc., nu prin semințe sau spori.