central, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. central, lat. centralis)

1. adj. care se află în centru; provenit de la centru.
2. (fig.) care ocupă o poziție principală.
3. care conduce de la centru.
4. s. f. organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu.
5. ansamblu de instalații tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operație tehnologică etc.
6. stațiune prin care se pun în legătură posturile de rețele de telecomunicații.

centralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centralisme)

1. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispozițiilor organelor centrale.
2. ~ democratic = principiu de bază al organizării și activității partidelor comuniste și al statelor socialiste.

centralist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centraliste)

1. adj. conform centralismului.
2. s. m. f. operator într-o centrală (telefonică).

centralită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centralite)

1. derivat al ureei, gelatinizant și plastifiant pentru nitroceluloză și ca stabilizant pentru pulberi.

centraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. centraliser)

1. a concentra într-un singur loc.
2. a subordona unei conduceri unice (de la centru).
3. a înscrie date într-un centralizator.

centralizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (centraliza)

1. acțiunea de a centraliza; concentrare.
2. organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și guvern și un singur sistem de instanțe judecătorești.
3. ~a capitalului = creștere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de către marii capitaliști, sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur.

abaxial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. abaxial)

1. situat în afara unui ax central.
2. (anat.) situat în afara axei unui organ.

absidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abside, lat. absida)

1. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.

acrosteoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acro-ostéolyse)

1. (med.) osteoliză în extremități.
2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.
3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.

aferentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afférentation)

1. transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la cei centrali.

aferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Afferenz)

1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.

alait

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. alait)

1. mineral rar, de culoare roșie, din Asia Centrală.