absidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abside, lat. absida)

1. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.

caiman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caïman, sp. caiman)

1. crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii.

centralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centralisme)

1. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispozițiilor organelor centrale.
2. ~ democratic = principiu de bază al organizării și activității partidelor comuniste și al statelor socialiste.

centru 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centre, lat. centrum)

1. s. n. (mat.) punct față de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.
2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.
3. punct central al unui spațiu, al unei suprafețe.
4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.
5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activități (politico-administrative, economice, culturale etc.)
6. instituție superioară conducătoare; putere administrativă centrală.
7. instituție care concentrează o activitate științifică.
8. (fiz.) punct de aplicație al rezultantei unui sistem de forțe.
9. poziție politică de mijloc, între concepțiile de dreapta și de stânga.
10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcții.
11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitațiile periferice și de unde pornesc excitațiile centrale.
12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.

concentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concentrique)

1. dispus circular în jurul unei părți centrale comune; (despre cercuri, curbe etc.) care au un centru comun.
2. (despre predarea cunoștințelor) organizat în cercuri din ce în ce mai largi, completând și extinzând sfera cu fiecare ciclu școlar.

consiliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consilium, fr. conseil)

1. sfat, povață, sfătuire.
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizații, instituții etc.
3. ședință a unui astfel de colectiv.
4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid și de stat.
5. ~ de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni.