OK
X
afidavit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. affidavit)
1.
(în
unele
state)
declarație
scrisă
sub
jurământ
în
fața
instanței
judecătorești
(autentificată).
apela
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. appeler, lat. appellare)
1.
intr.
a
se
adresa
cuiva
cu
o
rugăminte,
a
cere
ajutorul
cuiva,
a
face
apel,
a
recurge
la
cineva;
a
se
adresa
cuiva
cu
voce
tare
(sau
într-un
mod
care
atrage
atenția);
a
chema.
2.
(înv.)
a
se
adresa
unei
instanțe
judecătorești
superioare
spre
a
anula
sentința
dată
de
o
instanță
inferioară;
a
face
apel.
3.
tr.
(inform.)
a
rula
(un
program).
4.
a
contacta
pe
cineva
prin
telefon.
caid
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caïd)
1.
titlu
în
trecut
al
guvernatorului
unei
provincii,
al
unui
oraș
din
statele
musulmane
din
Africa
de
Nord,
cu
atribuții
judecătorești.
2.
(fam.)
persoană
tiranică
într-un
anturaj;
șef
de
bandă
criminală.
casație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cassation)
1.
(în
unele
state)
organ
judecătoresc
suprem
capabil
a
casa
(1)
o
sentință
pronunțată
de
organele
judecătorești
de
grad
inferior.
casațiune 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cassation)
1.
(jur.)
anulare
a
unei
hotărâri
judecătorești
în
urma
admiterii
recursului.
2.
(cont.)
totalizarea
operațiilor
privind
scoaterea
definitivă
din
uz
și
din
inventar
a
unui
mijloc
fix.
3.
spargere.
centralizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (centraliza)
1.
acțiunea
de
a
centraliza;
concentrare.
2.
organizare
a
statului
în
care
există
o
singură
suveranitate,
un
singur
parlament
și
guvern
și
un
singur
sistem
de
instanțe
judecătorești.
3.
~a
capitalului
=
creștere
a
capitalului
prin
absorbirea
micilor
capitaluri
de
către
marii
capitaliști,
sau
prin
unirea
mai
multor
capitaluri
într-unul
singur.