Rezultate principale (Mijloc):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. medius locus)
1. punct situat la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spațiu, la oarecare distanță de margine.
2. loc. adj. de ~ = situat între limita superioară și cea inferioară; mijlociu.
3. loc. adv. la (sau în) ~ = (aproximativ) în centru, în spațiul care separă două persoane sau două lucruri.
4. loc. prep. prin ~ul... = printre.
5. loc. prep. din ~ul... = dintre.
6. loc. prep. în ~ul... = între.
7. expr. a fi la ~ = a fi în cauză, în joc.
8. expr. a fi ceva la ~ = a fi ceva nelămurit, necunoscut la baza unui lucru.
9. expr. a se pune (sau a sta) la ~ = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se ia la bătaie; a media într-un conflict.
10. expr. a-și pune capul (sau gâtul) la ~ = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta.
11. nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv.
12. parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri; talie, brâu.
13. expr. a apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ține etc.) de ~ = a petrece brațul în jurul taliei cuiva (în semn de afecțiune).
15. moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfârșitul unei acțiuni, al unei perioade de timp; jumătate.
16. loc. adv. la ~ = între două momente; între un moment trecut și cel prezent.
17. loc. prep. în ~ul... = în cursul..., în toiul..., în puterea...
18. (înv.) veacul (sau vârsta) de ~ = Evul Mediu.
19. parte a unei acțiuni, a unei narațiuni etc. situată între începutul și sfârșitul ei.
20. (înv. și pop.) ceea ce are calitatea, valoarea situată între o limită superioară și alta inferioară.
21. loc. adj. de ~ = mijlociu, potrivit, mediocru.
22. (expr.) cale (sau drum) de ~ = poziție intermediară între două extreme, soluție moderată sau de compromis; atitudine ponderată.
23. ceea ce servește pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilități (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; p. ext. cale, metodă, procedeu.
26. (concr.; la pl.) unelte, utilaj.
27. ~oace de muncă = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii acționează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit.
28. ~oace de producție = totalitatea obiectelor muncii și a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale.
29. ~oace de circulație (sau de locomoție) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor.
30. (concr.) avere, bani, resurse, fonduri.
Rezultate secundare (Mijloc):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abonnement)
1. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. administrer, lat. administrare)
1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affusion, lat. affusio)
1. stropire, aspersiune ca mijloc terapeutic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. şcoala ~ă = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alogismus)
1. judecată care contrazice logica.
2. negare a gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, la sceptici, mistici şi fideişti.