african, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. africain, lat. africanus, it. africano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Africa.
2. adj. care aparțin Africii.
3. artă ~ă (sau artă neagră) = artă care se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă și animalieră, în țesături, orfevrărie.

africanolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (africanologie, cf, fr. africanologue)

1. specialist în africanologie, disciplină care are ca obiect studiul Africii; africanist.

afro-asiatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afro-asiatique)

1. referitor la Africa și Asia.
2. (lingv.) se referă la familia de limbi vorbite în Africa de Nord și Orientul Mijlociu.
3. compus din reprezentanți din Africa și Asia.
4. referitor la persoanele asiatice de origine africană.
5. referitor la persoanele africane de origine asiatică.
6. comun Africii și Asiei, din punct de vedere politic.

arab, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii.
2. adj. care aparține arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal.
4. (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.

berber, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. berbère)

1. (pl.) grup de populații din nordul Africii, urmașe ale vechilor libieni.
2. (s. f.) limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită de berberi.

boșiman, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. boschiman)

1. adj., s.m.f. (băștinaș) dintr-o populație negridă din sudul Africii (deșertul Kalahari).
2. (s. f.) limbă vorbită de boșimani.