Dictionar

folosire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. folosi)

1. acțiunea de a (se) folosi și rezultatul ei; întrebuințare.
 

refolosi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + folosi)

1. a da o nouă întrebuințare unor materiale, obiecte etc. după o prelucrare prealabilă.
2. a folosi din nou un procedeu, o metodă etc.
 

abitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habitation, lat. habitatio)

1. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva.
2. (înv.) abitațiune.
3. (var.) habitație.
 
 

abrazor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. abraziune, engl. abrasor)

1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru așchiere.
 
 

abține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. s’abstenir, lat. abstinere)

1. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere.