OK
X
folosire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. folosi)
1.
acțiunea
de
a
(se)
folosi
și
rezultatul
ei;
întrebuințare.
refolosi
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (re- + folosi)
1.
a
da
o
nouă
întrebuințare
unor
materiale,
obiecte
etc.
după
o
prelucrare
prealabilă.
2.
a
folosi
din
nou
un
procedeu,
o
metodă
etc.
abitație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. habitation, lat. habitatio)
1.
drept
de
folosință
a
unei
case,
proprietate
a
altcuiva.
2.
(înv.)
abitațiune.
3.
(var.)
habitație.
abonament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abonnement)
1.
convenție
prin
care,
în
schimbul
unei
taxe,
se
obțin
unele
servicii,
dreptul
la
folosirea
unui
mijloc
de
transport,
anumite
publicații;
înscris
prin
care
se
certifică
această
convenție.
abrazor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. abraziune, engl. abrasor)
1.
unealtă
dintr-un
material
abraziv,
folosită
pentru
așchiere.
absenteism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1.
absență
frecventă
și
nemotivată
dintr-un
loc
de
muncă.
2.
mod
de
exploatare
a
pământului
printr-un
intermediar.
3.
neparticiparea
la
alegeri
sau
la
ședințe
politice.
4.
~
parlamentar
=
practică
folosită
de
deputații
opoziției
constând
în
neparticiparea
la
sesiunile
parlamentului,
pentru
întârzierea
sau
blocarea
adoptării
unor
legi.
abține
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. s’abstenir, lat. abstinere)
1.
refl.
a
se
stăpâni,
a
se
opri
de
la
ceva;
a
se
lipsi
de
folosirea
unor
lucruri;
a
nu
se
pronunța,
a
nu-și
exprima
punctul
de
vedere.
abuza
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abuser)
1.
a
uza
de
ceva
în
mod
exagerat,
a
folosi
(conștient)
fără
măsură;
a
face
abuz.
2.
a
exagera
în
utilizarea
unei
posibilități,
a
unei
libertăți.
3.
a
profita
în
chip
nedemn
de
o
situație,
un
avantaj,
încredere.
4.
a
amăgi,
a
înșela.
5.
a
violenta,
a
viola.